Mecanismele de propagandă ale unui regim autoritar au un mod fascinant de a funcționa. Există o nevoie patologică de a controla absolut totul, de la unghiul din care e filmat un dictator până la felul în care bate vântul pe pistă când aterizează un diplomat străin. Iar în România anilor ’70, perfecțiunea asta se făcea manual, în laboratoarele foto de la Casa Scînteii, unde niște oameni obosiți tăiau negative cu bisturiul, întindeau tuș pe hârtie fotografică și încercau să facă realitatea să se potrivească la milimetru cu indicațiile venite pe firul scurt de la partid. De cele mai multe ori ieșea ceva sobru și artificial, dar din când în când, din grabă și frică, ieșea comedie curată.
Așa s-a întâmplat în martie 1979, când la București a aterizat președintele francez Valéry Giscard d’Estaing. Vizita era importantă, presa internațională era cu ochii pe noi, iar totul trebuia să arate ca la carte. Doar că pe aeroport, în mijlocul ceremonialului oficial, s-a produs un mic incident de protocol pe care nu-l prevăzuse nimeni. Ceaușescu s-a dus să-l întâmpine pe oaspetele francez ținându-și respectuos căciula în mână, cu capul descoperit. Giscard d’Estaing, în schimb, a coborât din avion și a rămas liniștit cu pălăria pe cap. În mintea responsabililor cu imaginea regimului, cadrul ăsta a picat ca o neregula gravă. Liderul de la București nu putea să apară descoperit în timp ce francezul își păstra pălăria, pentru că în logica lor contorsionată asta dădea o impresie de inferioritate.
Cadrele au ajuns rapid la redacție, iar ordinul a venit scurt: poză trebuie cosmetizată înainte să intre la tipar. Nicolae Ceaușescu trebuia neapărat să apară acoperit, pe picior de egalitate cu oaspetele de la Paris. Echipa de la laboratorul foto s-a apucat imediat de treabă. Au luat cadrul original, au scos pensulele, au potrivit tușul și i-au desenat atent lui Ceaușescu o căciulă de blană direct peste părul pieptănat. Din grabă, din oboseală sau pur și simplu din cauza presiunii colosale de a scoate tirajul la timp, băieții de la retuș au bătut în cuie noua căciulă pe capul dictatorului, dar au uitat complet un detaliu banal. N-a mai șters nimeni căciula pe care Ceaușescu o ținea deja în mână, la nivelul pieptului.
Rezultatul a ieșit direct pe prima pagină din ziarul Scînteia. Românii au mers la chioșcuri de dimineață și au deschis ziarul ca să vadă relatarea triumfală a vizitei oficiale, dar au dat peste o imagine ireală. Nicolae Ceaușescu îl întâmpina pe președintele Franței purtând o căciulă de blană bine înfiptă pe urechi și, în același timp, ținând cu respect în mână o a doua căciulă identică. Un fel de măsură de precauție în caz că îi lua curentul prima bucată. Panica s-a instalat instant în redacție iar ediția a fost retrasă de urgență de pe piață. Dar fotografia deja apucase să circule, transformând o încercare rigidă de a repara o scăpare de protocol într-unul dintre cele mai savuroase fiascuri din istoria presei comuniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu