Recenzie Autori Anonimi - Miorita. Balade populare 1/5⭐

    O nouă zi, o nouă carte citită, iar așa cum este tradiția urmează și o recenzie fie ea cât de mică. Am terminat aseară Miorița și alte balade populare. Autorul este anonim întrucât volumul este format din cântece din folclor, al cărei vechimi depășește lejer perioada primelor evidențe folclorice, dar și din pricina faptulul că acestea au fost transmise pe cale orală, iar fiecare interpretare a modificat puțin câte puțin din textul original, astfel încât fiecare variantă disponibilă a aceleiași balade poate să difere exponențial, dar la bază este aceeași operă.

Cum să fentezi serviciul militar obligatoriu - metoda lui Nea Ion a lu' Gândac

 

    Timp de aproape două sute de ani, în țara noastră de baștină toți bărbații ce au împlinit vârsta minimă legală (18 ani) aveau datoria (defapt obligația) să își îndeplinească ,,serviciul militar obligatoriu”. În funcție de perioada istorică la care ne referim, aceasta putea dura câteva luni până la câțiva ani, îndeosebi în perioada lui Cuza sau în cea comunistă. Cum fiecare om are propria conștiință, evidentă că nu toată lumea a vrut să facă acest angajament față de patrie, așa că mințile cele mai luminate (și ramolite) au decis să aplice anumite măsuri pentru a preveni un refuz național de mobilizare militară. Printre aceste ,,soluții” se numără clasicele arestări și încarcerări timp de câțiva ani, deschiderea unui dosar de urmărire (asta în perioada comunistă unde te numeai ,,element dușmănos” și securitatea era cu lupa pe tine ) ce îngreuna viața celui inculpat, dar și alte metode mai ,,neoficiale și neortodoxe” pe care probabil vi le imaginați și voi. Dar acest articol nu o să fie unul informativ despre acest serviciu sau vreun tutorial ilegal, ci o să repovestesc din prima carte (pentru că de, mai evoluăm și noi la scris) cum a scăpat străbunicul meu Iosif Ion (adică Nea Ion Gândac) de întregul serviciu militar.

Maternitate

Ilustrație: „Maternitate” de Ludovic Zoltan Zoltan Pongracz.

Cum ne putem da seama că un text este scris cu inteligența artificială

 

Sursă imagine: Francis Scialabba (techbrew.com)

    Trăim într-o eră ce promite o viață mai bună prin tehnologia ce este într-o constantă evoluție. Nu neg acest lucru, și eu sunt un beneficiar al acestor avansări, utilizez zilnic internetul pentru diverse scopuri, dar și mult controversata inteligență artificală (AI). Da, nu îmi este rușine să recunosc faptul că uneori am folosit-o pentru textele mele, dar strict pentru corectarea micilor neatenții: o literă lipsă, o virgulă pusă aiurea sau vreo abominație gramaticală; nu sunt expert, fac greșeli asemenea tuturor :))) Totuși, nu am folosit-o pentru a îmi redacta în întregime tot ce citiți, întrucât asta ar însemna că nu mă mai urmăriți pe mine, ci pe un algoritm. De asemenea, foarte probabil ca în scrierile vechi, cum ar fi cele trei cărți publicate pe net, să găsiți multe expresii/formulări ce dau impresia de AI, asta datorându-se corecturii gramaticale pe care aceasta a aplicat-o asupra textului, fiind la începuturile sale și-a permis să intervină chiar și asupra textului în sine, lucru pe care nu l-am observat pe moment, ci abia acum jumătate de an, lucru ce mi-a provocat o oarecare jenă, dar care m-a făcut să renunț pe cât se poate la utilizarea AI pentru textele mele.

    În plus, vedem des pe rețelele de socializare cum apar tot felul de unchi și mătuși ce publică ditai zidurile de text, fără nicio greșeală, și care sunt lăudați de toți cei din comentarii. La o primă analiză, putem cădea ușor în capcana generală și să credem că este vorba despre o persoană care chiar are studii în domeniu, știe ce vorbește și s-a strofocat să conceapă textul pe care îl citim. Totuși, dacă stăm să ne uităm mai atent, există sanșa să găsim anumite indicii ce ar putea să ne indice o sursă nelegitimă a scrierii, dar mulți dintre utilizatorii rețelelor de socializare nu sunt suficient de informați în legătură cu acestea. De aceea, mi-am propus ca în acest articol să expun câteva aspecte pe care să le aveți în vedere data viitoare când citiți un articol interesant pe pagina dvs. de facebook.

Recenzie Agatha Christie - Crima din Orient Express 5/5⭐

    Cercetând astăzi pagina de recomandări a YouTube, ochiul meu a zărit un clip ieșit din comun. Deși îmi apar des subiecte literare, niciodată nu mi-a apărut vreun teatru radiofonic. Este vorba despre o înregistrare din anul 1993 bazată pe romanul celebrei Agatha Christie, Crima din Orient Express. Spre rușinea mea, până acum nu am interacționat deloc cu vreo creație a autoarei, așa că profitând de faptul că este liniște în casă și fotoliul este comfortabil, am decis să ascult dramatizarea operei. Mi-am făcut câteva sandwitch-uri și m-am pus pe savurat.