 |
| Sursă imagine: Francis Scialabba (techbrew.com) |
Trăim într-o eră ce promite o viață mai bună prin tehnologia ce este într-o constantă evoluție. Nu neg acest lucru, și eu sunt un beneficiar al acestor avansări, utilizez zilnic internetul pentru diverse scopuri, dar și mult controversata inteligență artificală (AI). Da, nu îmi este rușine să recunosc faptul că uneori am folosit-o pentru textele mele, dar strict pentru corectarea micilor neatenții: o literă lipsă, o virgulă pusă aiurea sau vreo abominație gramaticală; nu sunt expert, fac greșeli asemenea tuturor :))) Totuși, nu am folosit-o pentru a îmi redacta în întregime tot ce citiți, întrucât asta ar însemna că nu mă mai urmăriți pe mine, ci pe un algoritm. De asemenea, foarte probabil ca în scrierile vechi, cum ar fi cele trei cărți publicate pe net, să găsiți multe expresii/formulări ce dau impresia de AI, asta datorându-se corecturii gramaticale pe care aceasta a aplicat-o asupra textului, fiind la începuturile sale și-a permis să intervină chiar și asupra textului în sine, lucru pe care nu l-am observat pe moment, ci abia acum jumătate de an, lucru ce mi-a provocat o oarecare jenă, dar care m-a făcut să renunț pe cât se poate la utilizarea AI pentru textele mele.
În plus, vedem des pe rețelele de socializare cum apar tot felul de unchi și mătuși ce publică ditai zidurile de text, fără nicio greșeală, și care sunt lăudați de toți cei din comentarii. La o primă analiză, putem cădea ușor în capcana generală și să credem că este vorba despre o persoană care chiar are studii în domeniu, știe ce vorbește și s-a strofocat să conceapă textul pe care îl citim. Totuși, dacă stăm să ne uităm mai atent, există sanșa să găsim anumite indicii ce ar putea să ne indice o sursă nelegitimă a scrierii, dar mulți dintre utilizatorii rețelelor de socializare nu sunt suficient de informați în legătură cu acestea. De aceea, mi-am propus ca în acest articol să expun câteva aspecte pe care să le aveți în vedere data viitoare când citiți un articol interesant pe pagina dvs. de facebook.
Stilul scrierii.
Chiar dacă citim printre rânduri, un text generat de un algoritm se poate identifica ușor din tonul pe care ,,autorul” îl are. AI tinde să păstreze o părere cât mai diplomatică și neutră, astfel nu dă niciodată impresia că susține o parte pozitivă/negativă a unui subiect. Va prezenta toate perspectivele posibile, încheind adesea cu concluzii echilibrate de genul „pe de altă parte, fiecare situație este unică”.
Un alt aspect îl reprezintă prezența unui stil de scriere curat, lipsit de orice scăpare gramaticală, fie ea cât de mică, ar trebui să ne ridice din start un semn de întrebare. Este o informație cunoscută faptul că până și scriitorii consacrați aveau manuscrisele pline de greșeli, fie ele gramaticale sau de exprimare, șlefuirea ulterioară datorându-se miilor de ediții îngrijite de alții. Tocmai de aceea un text bun, chiar dacă are scăpările lui, este net superior unuia scris în totalitate de AI, lipsindu-i însăși esența care îl face să fie excelent, sufletul și truda umană
De asemenea, un fapt ce l-am observat atunci când am pus algoritmii să îmi genereze o rezolvare a unor cerințe de la bacalaureat, mai exact la realizarea de texte argumentative, este faptul că aceștia nu includ niciodată, de la sine putere, exemple personale, astfel cele menționate își pierd din start autenticitatea. Deși poate descrie uneori situații imaginare foarte frumos, acestea sunt adesea generice (bazate pe clișee literare sau metafore previzibile) și nu conțin nuanțe subtile, vulnerabilitate reală sau contradicții psihologice organice.
Tipare textuale
Pe lângă cele expuse anterior, dacă utilizatorul face un prompt ultraspecific, tonul textului paote avea o nunață umană, ceea ce ar face identificarea mai grea. Dar nu vă dați bătuți, întrucât inteligența artificală are ale ei șabloane preferate pe care le tot folosește în textele generate.
Avem, în primul rând, clișeul ,,nu este X, este Y” pe care aceasta îl bagă în dușmănie în texte. Prin asta vreau să spun faptul că într-un text de întindere medie s-ar putea să întâlnim această formulă textuală de cel puțin două-trei ori. Uitați și câteva exemple de astfel de expresii:
„Nu este doar un instrument. Este un sistem.”
„Nu este vorba despre viteză, este vorba despre claritate.”
„Nu vindem software, construim viitorul eficienței tale.”
Alt punct demn de menționat îl reprezintă limbajul expresiv foarte forțat. În textele de beletristică este obișnuită prezența unui astfel de limbaj, dar utilizarea acestuia într-un mod abuziv, chiar și acolo unde nu era nevoie de vreo metaforă, adjectiv sau ce tata mare se mai pune, ne sugerează lipsa unei amprente umane asupra textului. O persoană, fie ea literată sau nu, își va da seama că este forțată exprimarea și sună foarte stânjenitor. Expresivitatea limbajului artificial este dată îndeosebi de regula celor trei adjective, aceasta presupunând faptul că atunci când algoritmul decide că este prielnică utilizarea acestei părți de vorbire, o să alăture trei astfel de cuvinte. De exemplu, în loc să spună ,,cântărețului genial”, este foarte posibil să zică ,,cântărețului genial, controversat, dar iubit”, sau în loc de ,,idee bună” o să scrie ,,idee inovatoare, genială și cunoscută”. Nu sugerez că orice text care are trei adjective alăturate este garantat generat de AI, dar uneori utilizarea forțată a expresivității limbajului trebuie să ne ridice un semn de întrebare.
Conținut și formatare
Ai-ul, deși are ca sursă întreg internetul, este predispus să ofere informații ce par a fi plauzibile, dar la o scurtă verificare o să realizați că pot fi rușinos de greșite. Personal, am pățit o astfel de eroare atunci când i-am cerut să îmi rezolve o temă la română ce presupunea ilustrarea relațiilor dintre ideea poetică și mijloacele de caracterizare dintr-o poezie dată. Deși rezolvarea părea plauzibilă, am decis să iau la verificat cele expuse, iar spre dezamăgirea mea am găsit foarte multe versuri inexistente în poemul original, metafore directe pe care le-a interpretat haotic și multe alte aspecte.
De asemenea, se poate întâmpla ca algoritmul să uite pe parcursul generării punctul de la care pleacă, astfel în decursul textului scris o să observăm că se va pierde intriga expusă, ajungând la cu totul altă concluzie. S-a întâmplat uneori să își schimbe și părerea pe parcurs, adică să plece cu ideea că aspectul negativ este cel corect, iar la final să afirme că aspectul pozitiv este defapt cel care trebuie acceptat.
Dacă la capitolul logică stă prost, la formatare stă nițeluș mai bine. AI-ul este capabil să organizeze textul astfel încât să fie ușor de citit și urmărit, dar însăși această calitate este o sabie cu două tăișuri, putând contribui la identificarea mai ușoară a originei textului. Algoritmul tinde să construiască paragrafe cât mai egale în dimensiune și, uneori, în număr par. Se poate observa și prezența liniilor de pauză ,,—” pentru a oferi explicații suplimentare, renunțând de cele mai multe ori la utilizarea parantezei. De asemenea, AI preferă să folosească listele pentru a prezenta ideile esențiale, un aspect ce ține de organizarea frumoasă a textului, dar care strigă și mai tare ,,Hei, textul ăsta e scris cu AI”. În plus, forma acestor liste urmărește tiparul următor: titlul ideii (scris cu bold), două puncte și însoțirea unei explicații nefolositoare sau prea trasă de par, de vreo două-trei rânduri. Astfel, în loc să părem inteligenți și originali, ajungem la un text de genul:
De ce este important să păstrăm literatura trecutului în școli?
În societatea modernă, aflată într-o continuă și rapidă evoluție, educația reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai dezvoltării personale și colective. Într-o lume dominată de tehnologie, rețele sociale și informație accesibilă instantaneu, întrebarea dacă scriitorii de acum aproximativ o sută de ani mai au un loc în programa școlară devine din ce în ce mai relevantă.
Literatura nu este doar despre cuvinte puse pe o pagină. Este despre oameni, emoții, experiențe și lecții de viață. Prin urmare, păstrarea scriitorilor clasici în programa școlară poate reprezenta o punte între trecut și viitor.
1. Păstrarea identității culturale
Unul dintre cele mai importante motive pentru care scriitorii de acum un secol trebuie studiați este reprezentat de identitatea culturală.
Autorii clasici au contribuit la construirea culturii românești și au reflectat valorile societății din perioada lor. Prin operele lor, elevii pot descoperi:
- tradiții și obiceiuri;
- modul de gândire al oamenilor din trecut;
- evoluția limbii române;
- valori precum familia, patriotismul și respectul;
- importanța educației și a culturii.
Astfel, literatura devine o fereastră către trecut și, în același timp, o oglindă a prezentului.
2. Dezvoltarea gândirii critice
Un alt beneficiu important îl reprezintă dezvoltarea gândirii critice.
Atunci când elevii citesc opere literare, ei sunt încurajați să își pună întrebări, să analizeze personaje și să observe diferite perspective. Nu este vorba doar despre citirea unei cărți, ci despre dezvoltarea capacității de a înțelege lumea din jur.
De exemplu, un roman scris în perioada interbelică poate fi comparat cu societatea contemporană. Deși cele două perioade sunt foarte diferite, există și asemănări surprinzătoare. Oamenii de atunci aveau emoții, visuri și probleme, la fel ca oamenii de astăzi.
Această idee demonstrează faptul că literatura este atemporală.
3. Legătura dintre trecut și prezent
Scriitorii de acum o sută de ani pot părea, la prima vedere, foarte îndepărtați de realitatea adolescenților contemporani. Cu toate acestea, operele lor pot avea o relevanță neașteptată.
Un personaj care își caută identitatea poate fi asemănat cu un adolescent care își caută locul în societate. Un personaj care se confruntă cu iubirea poate fi asemănat cu un tânăr care descoperă pentru prima dată sentimentele. Un personaj preocupat de viitor poate fi asemănat cu elevul care trebuie să își aleagă facultatea.
În acest sens, trecutul nu este cu adevărat trecut. El continuă să trăiască prin noi.
4. Importanța tradiției într-o lume modernă
Într-o epocă în care tehnologia se dezvoltă cu o viteză fără precedent, este important să nu uităm de unde venim.
Tehnologia ne oferă acces la informație, dar literatura ne oferă înțeles.
Internetul ne permite să comunicăm cu oameni aflați la mii de kilometri distanță, dar o carte ne poate apropia de un om care a trăit cu o sută de ani înaintea noastră.
Nu este doar despre trecut. Este despre viitor.
Tocmai de aceea, tradiția și modernitatea nu trebuie privite ca două concepte opuse. Ele pot coexista într-un echilibru armonios și benefic.
5. Rolul profesorului
Totuși, trebuie să recunoaștem că există și anumite dificultăți.
Unii elevi pot considera literatura veche plictisitoare, greu de înțeles sau lipsită de relevanță. Alții pot prefera literatura contemporană, deoarece aceasta abordează teme mai apropiate de viața lor.
Acest lucru nu înseamnă că literatura clasică trebuie eliminată.
Din contră, profesorul poate transforma lectura într-o experiență interesantă și interactivă.
Prin metode moderne, discuții, proiecte, prezentări și activități creative, elevii pot descoperi frumusețea operelor clasice într-un mod nou.
În acest fel, școala poate deveni nu doar un loc al învățării, ci și un spațiu al descoperirii.
6. Literatura ca formă de dezvoltare personală
Lectura contribuie și la dezvoltarea personală a elevului.
Aceasta poate:
- dezvolta vocabularul;
- îmbunătăți exprimarea;
- stimula imaginația;
- crește empatia;
- dezvolta memoria;
- îmbunătăți capacitatea de concentrare;
- contribui la înțelegerea emoțiilor.
Prin urmare, citirea unui roman vechi nu este niciodată o pierdere de timp.
Fiecare pagină poate reprezenta o lecție, fiecare personaj poate deveni o oglindă, iar fiecare poveste poate deschide o ușă către o lume nouă.
Concluzie
În concluzie, problema scriitorilor de acum o sută de ani în programa școlară este una complexă și nu poate fi privită într-un mod simplist.
Pe de o parte, literatura clasică este importantă pentru păstrarea identității culturale și pentru înțelegerea trecutului. Pe de altă parte, programa școlară trebuie să țină cont și de schimbările societății contemporane și de interesele noilor generații.
Prin urmare, soluția nu este eliminarea trecutului, ci găsirea unui echilibru între trecut și prezent.
Pentru că, în cele din urmă, educația nu este doar despre ceea ce știm, ci despre ceea ce devenim.
Iar literatura, indiferent dacă a fost scrisă acum o sută de ani sau astăzi, rămâne o lumină care ne ajută să găsim drumul către viitor.
Ca un exercițiu vă provoc să găsiți cât mai multe clișee și indicii ce sugerează originea AI a textului :^D
În concluzie, inteligența artificială este o unealtă folositoare pentru a găsi rapid informații, pentru a ne ajuta în proiectele academice, dar nu ar trebui niciodată să înlocuiască amprenta umană. Tocmai de aceea condamn utilizarea tehnologiei generative AI al cărei scop este dezinformarea, înlocuirea talentului uman și monetizarea (a se observa că am folosit trei exemple :) ca dovadă că nu orice text ce folosește acest clișeu este instant generat de AI), totuși dacă aceasta este folosită cu rolul de a culturaliza pe cineva și de a oferi o imagine sugestivă care să ajute publicul să înțeleagă mai bine ceea ce se transmite, atunci AI-ul chiar este folositor. Până la urmă este un subiect destul de relevant, dar pe atât de controversat și rămâne la alegerea fiecăruia dacă folosește această tehnologie sau nu. Scopul acestui articol a fost strict de a ilustra aspectele ce ajută la identificarea materialelor generate de AI și de a susține combaterea dezinformării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu