În primul rând, succes tuturor în acest nou an școlar! Sper să aveți parte de performanțe academice cât mai bune, iar acest an să fie unul plin de bucurii și amintiri frumoase. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Voiam să vorbesc pe scurt aici despre cum se simte primul an după absolvirea liceului, după 12+ ani de mers 8-14 la ore, teme zilnice, examene dese, et cetera. Personal, deși mă bucur că încep cursurile din octombrie, am un gol în stomac când mă gândesc la faptul că mâine nu trebuie să mă scol devreme, să merg la școală/liceu, să ascult clasicele discursuri plictisitoare de director, iar apoi să dau flori invățătoarei/dirigintei. Când totul devenise un automatism, la prima frunză căzută începe școala, o simplă decalare a datei se simte ca și când mă dedau de la reglementările școlare, ca un chiul ireal. În fine, sunt gânduri mai adânci pe care nu o să le expun aici (nici dacă aș putea, n-am capacitatea de a le exprima la intensitatea lor reală), așa că o să mă opresc din a supraanaliza și a o lălăii cu un ditai articolul plin de clișee. Ceea ce voiam să transmit este faptul că și pentru un absolvent al învățământului preuniversitar, ziua aceasta, a deschiderii noului an școlar reușește să trezeasă în mine o stare profundă ce mă duce cu gândul la mine în clasa 0 :)
Din nou, mult spor tuturor și la cât mai multe amintiri plăcute cu prietenii voștri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu