Voi începe prin a spune că această recenzie este o opinie pur personală. Deși este unul dintre cei mai consacrați scriitori ai literaturii române, opera sa nu mi se pare atât de impresionantă. Aspirația către absolut, devine nucleul pe care autorul îți brodează întreaga operă. Și deși este o viziune universală ce deschide poarta către o infinitate de idei, Blaga o abordează, uneori, într-un mod foarte alambicat sau greu de înțeles pentru cititorul de rând, stârnind uneori oboseală în încercarea de a descoperi mesajul din spatele fiecărui text.
Recunosc, nu este pe gustul meu, și am citit-o mai mult pentru a îmi forma o idee personală despre opera lui Lucian Blaga. Totuși, conform poemului ce deschide volumul de debut,,Poemele luminii”, ăsta e și țelul autorului, de a cultiva misterele universului, tranformând ,,neînțelesul în neînțelesuri și mai mari”, fiind un crez literar de mare valoare, dar nu și pe placul meu. Pot spune, însă, că scriitorul este unul dintre cei mai de seamă creatori de imagine din literatura noastră. După atâtea lecturi de-a lungul vieții mele, pot spune cu certitudine că Blaga reușește să surprindă atât de frumos natura și sentimentele umane. De exemplu, imaginea grâului este asociată unei mame ce își ține la piept sugarii(metaforă a boabelor de grâu); plânsul este descris ca fiind un râu printre gene și muulte alte astfel de metafore.
În concluzie, Blaga este un artist adevărat, care nu poate fi înțeles și apreciat de oricine. Deși uneori poemele sale sunt pline de rafinament și excesiv de subtile în mesaj, acestea constituie o parte valoroasă în literatura română, dar și în cercul poeziilor filosofice universale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu