REZUMAT
Acțiunea începe în satul Măgura Tarcăului, unde Vitoria Lipan, o munteancă aprigă și credincioasă, așteaptă cu îngrijorare întoarcerea soțului ei, Nechifor Lipan. Acesta plecase la Dorna să cumpere o turmă de oi și nu dăduse niciun semn de viață de câteva luni. Frământată de presimțiri rele și de vise prevestitoare, Vitoria își dă seama că soțului ei i s-a întâmplat o nenorocire.
După ce ține post, se roagă la mănăstire și cere sfatul preotului și al vrăjitoarei din sat, femeia hotărăște să plece pe urmele lui Nechifor pentru a afla adevărul. Își rânduiește gospodăria, o trimite pe fiica ei, Minodora, la o mănăstire pentru siguranță și îl ia cu ea pe fiul ei mai mare, Gheorghiță, pe care îl înarmează cu un baltag proaspăt sfințit.
Călătoria Vitoriei devine o adevărată anchetă detectivistică. Mergând din sat în sat pe drumul urmat de Nechifor, ea întreabă la hanuri și la popasuri, refăcând pas cu pas traseul soțului ei. Inteligentă și perspicace, Vitoria își dă seama că Nechifor a dispărut pe drumul dintre Suha și Sabasa. Află că soțul ei cumpărase 300 de oi și vânduse 100 dintre ele altor doi ciobani, Bogza și Cuțui, alături de care plecase mai departe.
Ajunsă în zonă, Vitoria găsește mai întâi câinele credincios al lui Nechifor, Lupu, care o călăuzește într-o râpă adâncă. Acolo, femeia descoperă rămășițele pământești ale soțului ei, ucis pe la spate pentru a-i fi furată turma.
Departe de a se lăsa doborâtă de durere, Vitoria organizează cu strictețe rânduielile creștinești de înmormântare și pregătește praznicul la care îi invită pe toți localnicii, inclusiv pe subprefect și pe cei doi suspecți, Bogza și Cuțui. La masă, prin întrebări meșteșugite și povestind scena crimei ca și cum ar fi fost de față, Vitoria îi împietrește pe ucigași. Pierzându-și cumpătul, Bogza devine violent, iar Gheorghiță îl lovește cu baltagul, în timp ce câinele Lupu îi sare la gât. Simțindu-și sfârșitul, Bogza își recunoaște vina și cere iertare.
După ce face dreptate și împlinește datoria față de sufletul soțului ei, Vitoria își adună puterile și își planifică întoarcerea acasă, pregătită să preia din nou frâiele vieții de zi cu zi.
ESEURI
TEMĂ ȘI VIZIUNE
1.CONTEXT
Realismul este curentul literar apărut în a doua jumătate a secolului XIX în care principiul de baza este reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective și caracteristice. Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor poetice dezvoltate pe tendințe moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanți prozatori din prima jumătate a secolului al XX-lea și se remarcă în aceasta perioada datorita povestirilor, nuvelelor și romanelor.
Opera literara “Baltagul” scrisă de Mihail Sadoveanu, aparuta in 1930, apartine genului epic, fiind un roman social, realist de tip mitic, tradițional, al transhumanței. Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata si o acțiune amplă. De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi vrajitoria, magia, farmecele, dar și raportarea la mitul mioritic al transhumanței, ele stand la baza genezei operei sau aflându-se în subiectul acestuia.
2.REPERUL I
O primă trăsătură a acestuia constă în faptul că acțiunea este structurată în funcție de două planuri narative: unul realist şi unul mitic. Coordonata realistă a structurii romanului se referă la călătoria pe care o face Vitoria Lipan, la aflarea adevărului și la descrierea satului moldovenesc. Planul mitic are în centru miturile din care s-a inspirat autorul, precum și sensul ritualic al gesturilor Vitoriei. Cel mai important mit care stă la baza structurii acestui roman este mitul mioritic, fapt subliniat și de motto-ul pe care îl alege autorul pentru opera sa: „Stăpâne, stăpâne, / Mai cheamă ș-un câne.".
O a doua trăsătură a realismului este perspectiva narativă. Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent şi omniscient reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație, lumea satului de munteni și acțiunile Vitoriei. Întreaga călătorie pentru aflarea adevărului ne este prezentată de acest narator într-un mod neimplicat, impersonal și credibil. Viziunea dindărăt apare prin procesul de focalizare zero.
3.REPERUL II
Tema romanuluí surprinde drumul parcurs de Vitoria Lipan pentru aflarea adevărului despre moartea soțului ei, urmată de săvârşirea dreptāții prin pedepsirea vinovaților. De asemenea, se regăsesc și alte teme ale operei sadoveniene și anume: natura, iubirea, viața pastorală, călătoria. În acelaşi timp, romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la munte.
O primă scenă relevantă pentru tema textului este pregătirea Vitoriei pentru călătorie. Înaintea plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare: ține post negru douăsprezece vineri. Mai mult, merge împreună cu fiul ei la biserică pentru a se închina la sfânta Ana și vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de drum. Ulterior, se duce la Piatra-Neamț pentru a consulta autoritățile și, nu în ultimul rând, sfințește baltagul care îi va aparține lui Gheorghiță. Călătoria aceasta are valențe atât pentru Vitoria, cât și pentru Gheorghiță, fiul și partenerul ei de drum, în ceea ce privește evoluția lor.
O a doua scenă relevantă pentru tema textului este identificarea și pedepsirea criminalilor lui Nechifor. La parastas, Vitoria conduce din fundal, cu inteligență şi tenacitate, ancheta care duce la dezvăluirea și pedepsirea vinovaților. Reconstituirea fidelă a scenei crimei surprinde pe toată lumea, chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Unul îşi recunoaște vina, însă celălalt devine agresiv. Din acest motiv, este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele Lupu. Bogza însă îşi recunoaşte vina și îi cere iertare Vitoriei. Ea îi răspunde foarte rece: „Dumnezeu să te ierte".
4. REPERUL III
Un element de structură relevant temei textului este titlul. Acesta anticipează destinul tragic al lui Nechifor şi călătoria necesară aflării adevărul, dar și ideile dreptății și răzbunării, care vor fi înfăptuite de Gheorghiță cu baltagul tatălui său. Acesta este un instrument de maximă importanță pe care Vitoria il pregăteşte pentru călătorie, sfințindu-l. Fiind un topor cu două tăișuri, el reprezintă și un obiect ambivalent- arma crimei și obiectul justițiar, reparator.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan şi cei doi conflict ucigași ai soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi demască pe ucigași în fața autorităților. Este ajutată de Gheorghiță, pe care călătoria îl maturizează. Vitoria trăiește, la începutul romanului, un puternic conflict interior cauzat de dispariția lui Nechifor Lipan. Este prezent, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală şi modernitatea care începe să pătrundă în satul muntenilor. Vitoria este un spirit conservator, în timp ce tinerii receptivi la noutățile civilizației, Minodora și Gheorghiță, sunt readuși de mama autoritară la rolurile impuse prin tradiție.
5. CONCLUZIE
Aşadar, romanul „Baltagul“ de Mihail Sadoveanu aparține realismului mitic. Criticul Nicolae Manolescu arată că, deşi Mihail Sadoveanu alege ca pretext epic situația din balada populară: „doi ciobani ucid pe al treilea ca să-i ia oile“, autorul „sacrifică marele ritm al transhumanței pentru un fapt divers, pentru un accident; demitizează situația originară, privind dintr-un unghi deloc poetic Evenimentul ritual, «Baltagul» este un roman realist în sensul cel mai propriu".
PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI
*Acelasi eseu, diferă doar R1 și puțin în introducere & R2*
1. CONTEXT
Sadoveanu este un scriitor realist cu viziune romantică. Romanul ”Baltagul”(1930), apărut în etapa deplinei maturități artistice a autorului apartine genului epic, fiind un roman social, realist de tip mitic, traditional, al transhumantei.
Personajul central este fără îndoială Vitoria, al cărei nume reprezintă un semn al izbândei inteligenței, spiritului de dreptate și adevăr. Ea este personaj exponențial, purtătoare a trăsăturilor sufletului aspru și tenace al muntenilor. Eroină absolută, care polarizează acțiunea în jurul ei, este unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura noastră.
2. REPERUL II
Social, ea este femeia puternică și aprigă de la munte, capabilă să conducă gospodăria în lipsa soțului. Dintr-o familie cu dare de mână, are piei de miel în pod, oi în munte, parale într-un cofăiel cu cenușă, plătește argatul și pe cei care îi oferă serviciile - preot, negustori, cârciumari. De asemenea, își asumă statutul de văduvă cu demnitate și hotărâre. Ea este soția lui Nechifor Lipan, casnică, rămasă acasă să creasca cei doi copii, Minodora si Gheorghita.
Psihologic și moral, ea este expresia unei credințe străvechi, care se manifestă într-o anumită structură psihică și înțelegere a vieții și a datinilor. Dovedește în diferitele împrejurări prin care trece luciditate, inteligență, spirit întreprinzător și practic, stăpânire de sine. Păstrătoare a tradițiilor, acceptă pragmatic să vorbească la telefon, lasă pe Gheorghiță să călătorească cu trenul. În relația cu ceilalți, este mamă puternică, soție iubitoare, respectă regulile comunității, propriile reguli precum și legile ancestrale, scrise în semnele vremii.
Trăsătura ei dominantă de caracter este luciditatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu