Aflasem de acest film prin toamna anului trecut când, din întâmplare, mi-a apărut pe feed-ul uneia dintre rețelele mele de socializare. La acel moment încă eram împreună cu fosta mea iubită, care era o mare admiratoare a lui Franz Kafka. Planuiam ca în momentul când va apărea filmul îi voi face un date-surpriză în care vom viziona această ,,operă” cinematografică. Fast-forward, n-am mai apucat lucrul acesta, nu o să intru in detalii.
După cum știți din postările recente, am decis să explorez și eu cu mai multă atenție întreaga viață și operă a renumitului domn K. Plănuisem să citesc prima dată ,,Metamorfoza”, dar am zis că mi-ar prinde bine să știu mai multe lucruri despre autor înainte să mă arunc în a-i diseca și înțelege capodopera. Așa că am decis să vizionez pelicula biografică Franz regizat de Agnieszka Holland și scris de Marek Epstein ( nici să nu vă gândiți la acel cineva), cu speranța că voi afla foarte multe date despre mult apreciatul scriitor. N-a fost să fie.
Voi începe prin a spune faptul că alegerea lui Idan Weiss pentru a-l interpreta pe marele Kafka a fost o decizie absolut genială. Asemănările dintre cei doi sunt izbitoare: aceeași frizură tip cărare elegantă, aceleași urechi mari și ascuțite, aceiași ochi pătrunzători. Actorul a reușit să reprezinte într-un mod foarte creativ personalitatea unică a lui Kafka. De la momentele șugubețe (scena dansului în sinagogă), momentele mai tandre (scena în care mângâie cu atâta pasiune o prostituată), până la momentele sale controversate, precum abandonarea în mulțime a prietenului său orb sau înșelatul logodnicei sale, Felice Bauer. Deși unii îl critică pentru că nu a fost suficient de „Kafka”, nimeni nu poate juca un rol 100% fidel, mai ales când este vorba despre un personaj real, mai cu seamă un scriitor renumit. Personal consider că a avut o prestație excelentă.
Un alt aspect pozitiv este estetica filmului. Fiind o persoană atrasă de tot ce e vechi, m-am simțit ca un copil într-un magazin cu dulciuri. De la scenele din casa familiei Kafka, unde putem observa un mobilier rafinat și cu gust, la scenele ce au loc în instituții publice, unde cadrul este unul mai formal dar tot impresionant ca aspect, filmul reușește să surprindă atmosfera orașului Praga la începutul secolului XX. În plus, scenele ce ar semnifica o trimitere la „nebunia” lui Kafka, de exemplu tranzițiile dintre copilărie și prezent, dintre acțiunea concretă și ceea ce povestește Franz, sunt executate cu măiestrie. Cei ce s-au ocupat de partea de montaj au știut ce fac.
Totuși, lăsând aspectele înainte menționate, filmul m-a dezamăgit în așteptări. Acesta, deși prezintă secvențe din viața scriitorului, nu le elaborează, nu explică de ce se întâmplă un lucru și ce urmează, provocând confuzie. Unii critici susțin că filmul ar fi de fapt „o sămânță plantată în mintea celui ce privește, pentru a cerceta cu propriile puteri mai multe informații”. Nu mustru acest lucru, ba din contră, laud inițiativa, fiind o idee destul de unică. Totuși, este cam prost executată. Filmul nu a reușit să „planteze” sămânța, ci doar a aruncat-o haotic unde s-a nimerit, rămânând sub semnul norocului dacă publicul va fi interesat să continue cercetarea. Mi-aș fi dorit ca pelicula să includă mult mai multe informații exacte din viața autorului (de exemplu: ani, nume, locații etc.), dar și să includă scene mai relevante în favoarea unora de umplutură. Adică filmul a inclus o scenă unde Kafka este la bordel, dar nu a inclus celebra poveste cu fetița și păpușa (posibil un viitor articol).
Rămânând pe aceeași notă cu termenul de bordel, filmul, din păcate, a căzut în capcana filmelor „artistice europene moderne”. Prin acest aspect vreau să sugerez faptul că pelicula de față este PLINĂ de nuditate pe care nimeni n-a cerut-o și care nu aduce niciun plus filmului. Nu contest că au făcut acest lucru pentru a ilustra perspectiva sexuală a autorului, fiind relevante doar vreo două scene. Prima scenă fiind partida de amor dintre Kafka și Milena, care arată cum găsirea iubirii adevărate poate îndrepta pe oricine (totuși, în cazul lui Kafka n-a fost să fie). A doua scenă este cea de la bordel, totuși aș fi tăiat 90% din ea, păstrând strict momentul în care Franz o atinge tandru pe tânăra prostituată și dialoghează scurt cu ea, urmând ca mai apoi să se oprească din orice acțiune romantică. Dar filmul nu este regizat de mine, așa că scena de mai devreme include foarte explicit un raport amoros între o cunoștință de-a lui Kafka, în paralel cu momentul drăguț al scriitorului. Acest lucru ruinează atmosfera și aduce un gust de repulsie. Un alt moment de genul este prezentat atunci când scriitorul vizitează un sanatoriu, unde toți cei internați, doar bărbați, sunt complet dezbrăcați. Chestiile de genul ruinează tot ce a construit filmul până în acel moment, fiind ca o picătură de cerneală într-un pahar cu apă: deși infimă la început, la final acaparează total paharul (în cazul nostru, experiența cinematografică).
În concluzie, Franz este un film cu un mare potențial care a fost abordat într-un mod mediocru. Ar mai fi fost multe aspecte de zis, dar nu vreau să fac aici un roman :^D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu