Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută(1884)

 

REZUMAT

    Comedia în 4 acte începe cu o discuție între Ștefan Tipătescu, prefectul unui județ de munte, și Ghiță Pristanda, polițistul orașului, despre alegerile care urmează. Polițistul îi dezvaluie prefectului o întâmplare la care a fost martor în noaptea precedentă în timp ce patrula: Nae Cațavencu, rivalul prefectului, a intrat în posesia unui document important care îl va ajuta să fie ales în Camera Deputaților odată ce va fi făcut public.

 -Ce-mi ordonaţi, coane Fănică?
 -Să-mi afli ce scrisoare e aia şi despre cine e vorba.

    În scurt timp apare și Zaharia Trahanache, un apropiat al familiei Tipătescu, care îi povesteste prietenului său că Nae Cațavencu i-a arătat o scrisoare de amor a prefectului către Zoe, soția lui, dar e convins că e plastografie. Așadar, cel mai bine ar fi ca soția sa să nu afle despre această întâmplare ca să nu se supere.

    – Fireşte că nu se poate, dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie…
    Nae Cațavencu, avocat din opoziție și directorul ziarului Răcnetul Carpaților, vrea să obțină candidatura ca deputat și, de aceea, îl șantajează pe prefect cu scrisoarea de amor pe care a luat-o cu viclenie de la Cetățeanul turmentat. La rândul lui, Cetățeanul Turmentat o găsise pe stradă după ce fusese pierdută de Zoe Trahanache.

    Imediat după ce îl întâlnește pe Tipătescu, Zoe îi povestește speriată tot ce a auzit:

    -Am aflat și eu! Sunt nenorocită, Fănică. Ce ne facem?

    Folosind scrisoarea ca instrument de șantaj. Cațavencu vrea ca Zoe să își convingă amantul să îi susțină candidatura ca deputat, dar Tipătescu nu se lasă prea ușor convins să îl voteze în schimbul documentului compromițător. El îi ordonă lui Pristanda să îl aresteze pe Cațavencu și să-i întoarcă toată casa pe dos în căutarea scrisorii pierdute.

    -Lasă-mă… Dacă ambiţia ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de ruşinea mea, de viaţa mea, lasă-mă! Să mor… spune Zoe, încercând cu orice mijloc să își convingă amantul să își voteze adversarul.

    Într-un final, Zoe Trahanache, disperată că onoarea ei va fi compromisă, îl asigură pe Cațavencu de susținerea ei si a lui Trahanache.

    Pe de altă parte, Farfuridi și Brânzovenescu, doi membri de seamă ai partidului, se tem de trădare: Să fie trădare la mijloc? Se întreabă Brânzovenescu, în timp ce Farfuridi îi raspunde: Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!…

    După ce vin să le ceară socoteală liderilor partidului, cei doi, convinși ca sunt trădați, trimit la Centru o anonimă prin care vor să informeze că se pregătește un complot în partid, pe care Tipătescu reușește să o oprească la timp. Ca și Cetățeanul Turmentat, ei sunt oamenii cărora trebuie să li se spună cu cine să voteze și sunt oricând gata să trădeze, la rândul lor, dacă este în interesul personal.

    În tot acest timp, Zaharia Trahanache, personajul care le cere tuturor din jur „puțintică răbdare”, descoperă o poliță falsificată de Cațavencu, prin care acesta își însușise ilegal 5000 de lei de la fundația Aurora Economică Română, al cărei președinte era.

    Tot acum apare de la Centru o dispoziție prin care li se cere tuturor ca Agamemnon Dandanache, un politician incult și fără scrupule, să fie ales cu orice preț pentru că și el, la rândul lui, găsise o scrisoare compromițătoare pe care o folosea ca instrument de șantaj.

    Tipătescu deschide nervos și citește cu voce tare:

    Cu orice preţ, dar cu orice preţ, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe D. Agamemnon Dandanache.  
    La întrunirea agitată din sala cea mare a primăriei, chiar în ziua alegerilor, Farfuridi și Cațavencu își rostesc discursurile, urmărind fiecare să-i atragă pe alegători de partea sa. Cele două tabere se încaieră, iar Cațavencu pierde pălăria în căptușeala căreia era scrisoarea.
    În acest timp, Cetățeanul turmentat găsește pălăria și crede că-i a sa. Când și-o îndeasă pe cap, observă ca îi este strâmtă și, dorind să o lărgească, desface căptușeala și găsește scrisoarea pe care i-o înmânează exact destinatarului: Zoe Trahanache. În această situație, Zoe intră în posesia documentului care i-a dat viața peste cap și îi cere lui Cațavencu să conducă festivitatea organizată în cinstea alegerii rivalului său, Agamemnon Dandanache sau Agamița Dandanache, cum i se mai spune.  Pierzând orice șansă de a mai fi desemnat candidat și riscând să fie făcut răspunzător pentru falsul descoperit de Trahanache, Cațavencu acceptă pedeapsa femeii.

    În aceste situații ridicole, Agamemnon Dandanache este desemnat candidat, folosindu-se tot de o scrisoare de amor găsită întâmplător. Spre deosebire de Cațavencu, care ar fi predat scrisoarea dacă ar fi fost ales, Agamiță Dandanache păstrează scrisoarea, deoarece considera că mai poate fi utilă și altadată.

    În final, alegerea noului candidat este sărbătorită de ambele tabere. Toți se îmbrățișează, iar Cațavencu ciocnește câte un pahar în cinstea foștilor combatanți de parcă niciodata nu le-a fost dușman.

ESEURI

TEMĂ ȘI VIZIUNE

1. CONTEXT

          Realismul este curentul literar apărut în a doua jumătate a secolului XIX  în care principiul de baza este reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective și caracteristice.

          Ion Luca Caragiale a fost unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi și scriitori români. A fost membru post-mortem al Academiei Române și a fost coleg de redacție cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici. Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „0 scrisoare pierdută“ de I.L. Caragiale este a treia piesă dintre cele patru scrise de autor și o capodoperă genului dramatic. Este o comedie de moravuri inspirată din lupta electorală din anul 1883, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului.

         Comedia este o specie a genului dramatic, care stârnește râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații neașteptate, cu final fericit. Personajele comediei aparțin unor tipologii clasice; sursa principală a comicului este contrastul dintre aparență și esență. Text dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice. Dovadă sunt intervențiile directe ale autorului în piesă, compoziția în patru acte, alcătuite din scene și replici, dialogul și monologul, ca moduri de expunere, limitarea acțiunii în timp și spațiu. Comedia aparține realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte ale societatii, spiritul de observație acut, veridicitatea obținută prin tehnica acumulării detaliilor, individualizarea „caracterelor“ prin limbaj.

2. Reperul I

        O primă trăsătură a acestui curent prezentă în textul dramatic analizat este înfățișarea realității societății românești a timpului cu un spirit de observație acut, care dezvăluie problemele de fond fără să le atenueze .  Atitudinea lui Caragiale față de lumea exterioară e una obiectivă, comedia reflectând manipularea  electorală, parvenitismul, fariseismul. Exclamația lui Tipătescu din finalul comediei -” Ce lume, ce lume!” este provocată de spectacolul vieții așa cum e, cu agitația iluzorie pusă în mișcare de pasiuni deșarte, iubiri, ambiții și interese.

      O altă trăsătură a realismului se regăsește în tipologia personajelor, fiecare reprezentând un anumit tip de persoană, având câte o trăsătură dominantă de caracter, dar nu unică. Personajele comediei întruchipează tipuri umane desprinse din realitate, care aparțin unor tipologii clasice: Tipătescu este tipul omului orgolios, Trahanache întruchipează politicianul abil și „încornoratul” simpatic, Zoe reprezintă femeia voluntară, dar adulteră, iar Cațavencu tipul politicianului demagog, lipsit de scrupule și de o moralitate îndoielnică.

3. Reperul II

      Tema comediei constă în satirizarea vieții publice şi de familie a unor politicieni din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Comedia înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, şantajul, falsificarea listelor electorale) şi de familie (triunghiul conjugal Zoe Trahanache Tipătescu) unor politicieni corupți.

      O secvenţă semnificativă pentru tema şi viziunea despre lume este cea din actul III, în care Trahanache vorbeşte cu prefectul Tipătescu despre o scrisoare de dragoste dintre acesta şi Zoe, soţia sa. În această scenă, Trahanache îi spune lui Tipătescu de un anumit bilet primit de la Caţavencu în care acesta dorea să-l vadă pentru a-i arăta un document foarte important. Acesta este ameninţat că scrisoarea va fi publicată în ziar dacă nu primeşte susţinere politică. Tipătescu este foarte enervat, la fel şi Trahanache, care crede că scrisoarea este o plastografie, deoarece are încredere în prietenul său şi soţia sa. Convingerea soţului înşelat că scrisoarea este o ,,plastografie”, calmul şi imaturitatea sa, oferă textului amuzament. Această secvență, prezintă faptul că promovarea în anumite funcții politice se realizează prin şantaj, iar pe de altă parte este evidenţiat adulterul şi viaţa de familie.

         O altă secvenţă semnificativă pentru tema şi viziunea despre lume este scena numărării votului din actul II. Cu o zi înaintea alegerilor, Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu stau în jurul mesei, discutând şi studiind alegerile electorale. Aceştia subliniază numele fiecărui alegător în parte cu o anumită culoare, după care, Trahanache le ține un discurs moralizator despre stâlpii puterii şi disciplina de partid. Cei doi avocați îi zic acestuia că se tem de trădarea prefectului. Trahanache se enervează din ce în ce mai tare şi spune cu îndârjire că Tipătescu este un om de încredere, care a făcut multe servicii partidului, lucru ce accentuează devotamentul lui Zaharia pentru prietenul său. În această secvenţă, este evidenţiat comicul de situaţie, devotamentul lui Trahanache şi prietenia sa cu Tipătescu.

4. Reperul III

            Conflictul principal al operei este construit în jurul luptei pentru puterea politică, declanşat de pierderea succesivă a aceleiaşi scrisori. Acest război se realizează între cele două forţe opuse: reprezentanţii partidului aflat la putere (prefectul Ştefan Tipătescu, preşedintele partidului-Zaharia Trahanache şi Zoe, soția sa) şi gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Catavencu (avocat şi proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaţilor"). Trahanache este cel care găseşte o soluție împotriva şantajului lui Caţavencu, acesta venind cu un contra şantaj, prin găsirea poliței falsificate. Conflictul secundar este conturat de grupul Farfuridi-Brânzovenescu, cărora le este frică de trădarea prefectului, Ștefan Tipătescu. Trahanache aplanează acest conflict, spunându-le celor doi că Tipătescu este un om de încredere, care a făcut multe favoruri partidului.

          Al doilea element de structură şi compoziție este limbajul, modalitate de individualizare a personajelor. Prin formele greşite ale cuvintelor, erorile de exprimare, ticurile verbale se subliniază incultura, statutul de parvenit sau trăsături psihologice ale personajelor. Prin vorbire se realizează o ierarhizare a personajelor: parveniţii, care prin limbaj îşi arată incultura şi personajele cu carte (Tipătescu şi Zoe). De exemplu, Trahanache pronunţă greşit neologismele din sfera limbajului politic: „dipotat", „docoment", ,,endependant", „cestiuni". Incultura acestora este evidențiată de abaterile de la normele limbii, spre exemplu: truismul unde nu e moral, acolo e corupţie" sau tautologia enteresul şi iar enteresul". Prin acest comic de limbaj se reflectă caracterul moralizator al operei, fiindcă se accentuează discrepanta dintre ceea ce sunt şi ceea ce vor să pară personajele

5. CONCLUZIE

      Prin toate aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atra- ge atenția cititorilor/spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane". Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje care acționează după principiul „Scopul scuză mijloacele".

PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI

*Acelasi eseu, diferă doar R1 și puțin în introducere & R2*

    Reprezentată pe scenă pentru întâia oară în 1884, opera literară ,,O scrisoare pierdută“ de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale societății contemporane autorului. Este inspirată din lupta electorală din anul 1883. Tema comediei înfățișează aspecte din viața politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, santajul, falsificarea listelor electorale) și de familie (triunghiul conjugal).

2. STATUT

           Zaharia Trahanache este un personaj principal al comediei „O scrisoare pierdută". Ceea ce îl distinge de celelalte personaje este tipologia sa, fiind reprezentantul încornoratului, dar şi al politicianului abil, adaptat societății în care trăieşte.

          Trahanache are un statut social înalt fiind preşedintele:,,mai multor comitete şi comitii". Acesta este un politician vârstnic, obişnuit să fie în fruntea puterii politice, poziție din care pare a-şi face un scop în viaţă. El este „un stâlp al puterii locale", prieten al prefectului Ștefan Tipătescu şi consort al Zoei, cea de-a doua soție a sa.

           Statutul său moral trădează naivitatea şi credulitatea personajului deoarece are încredere oarbă în Tipătescu şi Zoe;,,Ei Fănică, să vezi tu imitaţie de scrisoare! Să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri!"

           În ceea ce priveşte statutul psihologic, Trahanache este descurcăreţ, lucru dovedit prin faptul că găseşte polița falsificată de Nae Caţavencu. Totodată, acesta crede şi în valorile prieteniei şi ale familiei, fiind un politician supus, deoarece îl acceptă pe Agamiță, care este adus de la centru fără nicio obiecţie. O trăsătură a personajului este naivitatea.

-Aceleași 2 episoade + R3 la fel

Să vă fie de folos!❤