Primăvara Timpurie

     Dragii mei, vă prezint astăzi un videoclip realizat anul acesta prin februariie în care recit poezia mea ,,Primăvara Timpurie”. Am filmat cu ajutorul unor prieteni în Parcul Chindia din Târgoviște, sub privirile curioase și vesele ale trecătorilor. Ca inspirație am avut filmările vechi ale poeților noștri, în special cel al lui Nichita Stănescu - ,,Emoție de toamnă”. N-am mai filmat ceva asemănător înainte, nici după, dar este o experiență pe care aș repeta-o. Daca va fi prielnic să fac un videoclip de genul, fiți siguri că o să îl postez și aici. Vă las mai jos textul poeziei:

Februarie stă la ușă și bate,

Cu pumnii lui reci prin oraș,

Dar tu îmi cazi în brațe, și toate

Zăpezile fug din trupul meu laș.

Nu-i încă verde pe câmpuri, iubito,

Nici pomii nu știu să învie,

Dar sângele meu, când te strigă-n șoaptă,

Se rupe din iarnă și țipă: „Să fie!”

Miroase a fum și a seară târzie,

A drumuri cu pași înghețați,

Oh, dar gura ta caldă, o primăvară vie,

Îmi arde pe buze păcați.

Îți simt respirația. Caldă. Aproape.

Cum se zbate în pieptul meu greu,

Și frigul din mine se frânge, se sparge,

Ca gheața sub pasul tău.

Nu-i martie încă. Nici flori. Nici lumină.

E vânt și e ger peste tot.

Dar când îți aud inima lângă a mea,

Oh, februarie cade din loc.

Dacă mă-ntrebi ce anotimp este,

Nu știu să-ți spun din calendar

Știu doar că atunci când mă strângi la piept

Primăvara începe brutal.

Sub pielea ta arde o rază-n ascuns,

În coapsele tale-i pământ,

Iar carnea mea simte cum gerul e strâns

Și spart de un mugur flămând.

Nu-i vremea caisului încă în ramuri,

Nici ierburile nu s-au trezit,

Dar noi înflorim cu o forță oarbă,

De parcă pământul ne-a vrut înainte de-a fi iubit.

Iar zăpada ne-ar prinde flămândă, fierbinte,

Cu umerii goi sub ninsori,

Dar sub albul ei crud ar zvâcni înainte

Două veri sfidându-i fiori.

Că-n sângele nostru e mugur și rană,

E sevă și vânt răzvrătit,

Și carnea ne este o flacără-n stană

Ce sparge pământul slăbit.

(Nu-i lege, nici timp, nici hotar între noi,

Nici ger care să ne despartă,

Când tu îmi aprinzi primăvara din doi

Și lumea din jur se dă la o parte.)

STROFĂ ELIMINATĂ ULTERIOR DE MINE, ÎN VIDEOCLIP APARE

Oh, și dacă mă-ntrebi ce rămâne din toate,

Din ierni și din viscolul mut,

Rămâne un trup care-n brațe te scoate,

Și-un februarie căzut.